Panourile produc mai puțin? Ghid de diagnoză

„Din cei 8 kW instalați dau în rețea numai 4 — de ce și de către cine sunt restricționat?” „Anul trecut panourile făceau și 6 kW instant, acum nu trec de 4,5. Limitarea e de la mine sau de la ei?” Întrebările de felul ăsta apar zilnic în grupurile de prosumatori, iar răspunsurile din comentarii sunt de cele mai multe ori simple presupuneri: rețeaua, căldura, Cernavoda, instalatorul.

Vestea bună e că aproape niciodată nu trebuie să ghicești. Invertorul tău măsoară tensiunea rețelei, curentul pe fiecare string, puterea injectată și motivul fiecărei opriri. Ghidul de mai jos ia cauzele la rând, în ordinea în care merită verificate — de la cele care nu sunt defecte deloc până la cele pentru care chemi un electrician sau scrii operatorului de distribuție.

Problemă reală sau doar variație normală?

Înainte de orice, separă două lucruri pe care aplicațiile le amestecă des: puterea de moment, în kW, și energia pe zi, în kWh. „Producția totală e în jur de 40–45 kW, dar instantaneu nu depășesc 4,9” descrie de fapt 40–45 kWh pe zi și un vârf de 4,9 kW. Sunt două diagnostice diferite.

Apoi compară doar ce e comparabil. O zi de octombrie nu se compară cu una de iunie, iar o zi senină de 34 °C nu se compară cu una senină de 20 °C: căldura taie din randament, uneori vizibil — mecanismul e explicat în de ce panourile produc mai puțin pe caniculă. Pentru „mai puțin decât anul trecut”, ia aceeași lună, zile cu vreme asemănătoare, și pune lângă ele cea mai bună zi senină din fiecare lună. Degradarea normală a panourilor e mică, de ordinul unei fracțiuni de procent pe an conform garanțiilor de performanță ale producătorilor; o scădere de un sfert de la un an la altul are aproape sigur altă cauză.

Două situații par defecte și nu sunt:

Orientări diferite nu au vârful în același timp. Un câmp cu 8 panouri pe sud și 8 pe vest, sau unul SE + SV, nu va atinge niciodată puterea însumată a tuturor panourilor: sudul culminează pe la prânz, vestul după-amiaza. Vârful instantaneu mai mic decât kWp-ul total e geometrie, nu limitare. Ce trebuie să te pună pe gânduri e altceva: o linie perfect dreaptă la o valoare rotundă — 4,0, 4,9, 5,0 kW — zi după zi.
„Aplicația arată zero” nu înseamnă „panourile produc zero”. Dacă modulul Wi-Fi sau loggerul invertorului pierde conexiunea, graficul arată goluri, zerouri sau linii drepte trase între două puncte. Verifică afișajul invertorului și indexul contorului înainte să tragi concluzii.

Pentru întrebarea „cât ar trebui să producă un sistem de 8 kWp în Ilfov, cu panouri pe SE și SV?” nu există un număr universal, dar există două unelte. Pentru medii lunare, PVGIS — instrumentul gratuit al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene — îți dă producția tipică pentru locația, orientarea și înclinarea ta. Pentru o zi anume, ai nevoie de o prognoză calculată pe configurația ta și pe vremea acelei zile. În Volcast îți introduci stringurile cu orientare, înclinare și număr de panouri, primești prognoza pe ore și pe zile, iar producția reală o adaugi manual sau o sincronizezi din Home Assistant. Pe graficul orar se văd imediat lucrurile care contează aici: un prânz retezat, un gol de o oră, o după-amiază care rămâne constant sub prognoză. Config Doctor din aplicație te avertizează și dacă kWp-ul declarat nu se potrivește cu numărul de panouri înmulțit cu puterea lor — o greșeală care face ca orice comparație să pară o defecțiune.

Tensiune mare în rețea și limitarea injecției

Este una dintre cele mai frecvente cauze în România, mai ales în localitățile unde aproape fiecare casă are panouri. Orice invertor care injectează ridică puțin tensiunea în punctul în care e racordat. Când toată strada injectează în același timp, la prânz, într-o zi senină și cu consum mic, tensiunea pe circuitul de joasă tensiune urcă spre limită.

Limita de referință vine din standardul de calitate a energiei SR EN 50160: pentru rețeaua de joasă tensiune, 230 V plus sau minus 10% pentru 95% din valorile medii pe 10 minute înregistrate într-o săptămână. Marginea de sus e deci 253 V. Invertorul are propriile praguri de protecție, stabilite de codul de rețea selectat la punerea în funcțiune: când tensiunea se apropie de limită, își reduce puterea (dacă are activată funcția volt-watt, numită și P(U)), iar când o depășește se deconectează cu o eroare de supratensiune. În manual o vei găsi sub nume ca „Grid Overvoltage”, „AC OV” sau „Grid V High”; fiecare producător — Huawei, Deye și ceilalți — are propria numerotare, așa că ia codul exact din manualul modelului tău, nu de pe forumuri. Tiparul tipic al deconectărilor e descris pe scurt în de ce se oprește invertorul în zilele însorite.

Cum verifici, concret:

Citește tensiunea AC din aplicația invertorului, pe fază, în ore diferite. Dacă la prânz stă lipită de 250–253 V, iar producția e plafonată exact atunci, ai găsit cauza.
Compară cu seara. O tensiune ridicată și la ore fără injecție arată că problema e în rețea, nu în instalația ta.
Compară zilele lucrătoare cu weekendul. Sâmbăta și duminica vecinii consumă altfel, iar curba ta poate arăta cu totul altfel decât în cursul săptămânii. Invertorul vede tensiunea de pe circuitul tău de joasă tensiune, determinată în principal de postul de transformare și de ce se întâmplă pe strada ta. E foarte puțin probabil ca oprirea unei unități de la Cernavoda să-ți reteze curba de acasă; un weekend însorit cu consum mic în tot cartierul, în schimb, o face frecvent.
Măsoară la invertor și la contor. Invertorul citește tensiunea la bornele lui, care, cât timp injectezi, e mai mare decât cea de la punctul de delimitare cu atât mai mult cu cât cablul dintre ele e mai lung și mai subțire. Un electrician poate măsura în ambele puncte; o diferență mare înseamnă că o parte din problemă e cablul tău, nu rețeaua.

Limitarea injecției: setare, nu defecțiune

„Am 8 kW instalați și injectez numai 4” are de multe ori un răspuns scris pe hârtie. Avizul tehnic de racordare (ATR) și certificatul de racordare stabilesc puterea aprobată pentru injecție la locul tău de consum, iar instalatorul a configurat invertorul să nu o depășească, folosind un contor sau un senzor de curent montat la tablou. Uneori și puterea nominală AC a invertorului e mai mică decât kWp-ul panourilor, intenționat. Iar dacă nu intră în rețea absolut nimic, verifică întâi dacă invertorul e setat pe „zero export” — fie pentru că ATR-ul e fără injecție, fie pentru că instalatorul l-a lăsat așa până la montarea contorului bidirecțional.

Ca să afli care dintre ele te plafonează, uită-te în setările invertorului după funcții precum „export limitation”, „feed-in limit” sau „active power control” și compară valoarea cu ATR-ul. Testul practic e simplu: în timpul platoului, pornește un consumator mare. Dacă producția totală urcă, limita e pe injecție; dacă rămâne pe loc, e limita invertorului. Diferența e explicată pe larg în de ce producția se aplatizează la prânz. Dacă vrei să injectezi mai mult decât scrie în ATR, discuția e cu operatorul de distribuție, prin procedura de actualizare a avizului — nu cu setările invertorului.

Producție zero sau mult mai mică pe un string

„Sistemul are două stringuri, PV1 și PV2, iar unul are producție zero.” Aici aplicația invertorului e cel mai bun instrument, pentru că arată tensiunea și curentul pe fiecare intrare:

Tensiune zero pe un string: circuitul e întrerupt. Un separator DC lăsat pe poziția oprit, o siguranță de string arsă, un conector MC4 desfăcut sau ars, un cablu ros de rozătoare.
Tensiune normală, curent aproape zero în plin soare: problema e mai probabil la intrarea invertorului sau în configurarea intrărilor; e treabă pentru service.
Tensiune mai mică decât la un string vecin cu același număr de panouri, cu aproximativ valoarea unui panou, fără umbră pe el: un panou sau o diodă de bypass defectă.
Tensiune normală, curent mai mic: umbrire, murdărire sau un panou deteriorat pe acel string.

Atenție când compari stringuri cu orientări diferite: sudul și vestul nu au aceeași putere în aceeași oră, deci compară-le în momentele în care amândouă sunt în plin soare, sau fiecare cu propria prognoză. Și un lucru care nu e negociabil: panourile generează tensiune continuă atâta timp cât sunt luminate și nu pot fi „oprite” de pe acoperiș. Un conector MC4 desfăcut sub sarcină poate face arc electric. Diagnosticul îl faci din aplicație; intervenția o face un electrician autorizat.

Invertorul se deconectează repetat sau curba oscilează

O curbă „zimțată” are câteva cauze tipice, și fiecare lasă altă amprentă:

Dinți de fierăstrău cu căderi până la zero, în zile senine, la prânz: deconectări pe supratensiune. Invertorul se oprește, așteaptă timpul de reconectare cerut de codul de rețea, pornește din nou și ciclul se reia. Pune graficul de tensiune lângă cel de putere: căderile coincid cu vârfurile de tensiune.
Oscilații rapide, dar line, în zile cu nori răzleți: e cerul, nu invertorul.
O curbă care urmărește consumul casei: la un sistem cu limitare de injecție sau zero export, invertorul își ajustează permanent puterea după ce consumi. Pare oscilație, dar e doar reglajul care își face treaba.
Platouri sau căderi bruște fără alarme, mai ales la limitare de injecție: verifică dacă invertorul pierde din când în când comunicația cu contorul sau senzorul de curent. Multe modele trec atunci pe o valoare de siguranță.
Goluri cu linii drepte: din nou monitorizarea, nu producția.

Jurnalul de alarme, cu ora fiecărui eveniment, e cel care le deosebește. Fără el, discuția rămâne la nivel de impresie.

De ce bateria nu se mai încarcă ca înainte

Un mesaj tipic: „acum o lună bateria era plină la prânz și făceam 30 kWh pe zi; azi, la 16:30, cu soare și 32 de grade, am abia 12 kWh și bateria la 74%”. Aici sunt două întrebări diferite, și merită luate separat.

Prima: a scăzut producția? Căldura costă câteva procente bune, dar nu explică singură o scădere atât de mare — 12 kWh până la 16:30, față de 30 kWh pe zi — într-o zi senină comparabilă. Caută un string căzut, o limitare nouă sau o setare schimbată după o actualizare de firmware.

A doua: unde s-a dus energia? Bateria primește doar ce rămâne după consumul casei — iar în caniculă aerul condiționat poate înghiți tot surplusul de la prânz. Apoi există limitele bateriei înseși: sistemul de management (BMS) reduce curentul de încărcare la temperaturi ridicate sau scăzute, iar în invertor pot exista limite de curent, praguri de stare de încărcare, ferestre orare sau un mod de lucru care pune injecția în rețea înaintea bateriei. Numele modurilor diferă de la o marcă la alta, dar toate se văd în setări.

La întrebarea „poate cineva să-mi controleze instalația?”: setările se pot modifica de la distanță de oricine are acces de instalator la contul cloud al invertorului. Dacă aplicația ta are un istoric al modificărilor, verifică-l; dacă nu, întreabă direct instalatorul ce a schimbat. O limitare impusă din afară lasă de regulă urme în setări.

Congestie în rețea: când limitarea vine de la operator

Există și situații în care instalația ta e perfectă și totuși producția e frânată din afară. În zonele în care rețeaua locală e saturată, ATR-ul poate veni cu o putere de injecție redusă sau chiar fără injecție. Iar tensiunea mare pe circuitul de joasă tensiune ține de rețea: menținerea ei în limite la punctul de delimitare e responsabilitatea operatorului de distribuție, chiar și atunci când tu injectezi strict cât îți permite ATR-ul.

La fel, lucrările programate ale operatorului, anunțate pe site-ul lui pe localități și intervale orare, opresc complet producția: fără tensiune în rețea, un invertor on-grid trebuie să se deconecteze (protecția anti-insularizare). Dacă ți se spune că injecția îți e limitată doar la anumite ore sau zile, cere în scris temeiul — ATR-ul sau contractul — și caută limita în setările invertorului: la o instalație casnică ea trebuie să existe acolo ca setare, nu apare din senin.

Asta e și răspunsul la frustrarea din multe mesaje: „nu injectez mai mult decât am în ATR și tot mi se spune că eu ridic tensiunea”. Contraargumentul cel mai solid e o serie de măsurători de seară sau de zi înnorată, când tu nu injectezi aproape nimic și tensiunea e totuși la limită.

Cum faci o sesizare și când chemi un tehnician

Sesizarea pentru tensiune merge la operatorul de distribuție, nu la furnizorul care îți trimite factura. În funcție de zonă, e DEER (grupul Electrica), Rețele Electrice România, Delgaz Grid sau Distribuție Energie Oltenia; numele operatorului tău apare pe factură. Pregătește:

Jurnalul invertorului exportat — data, ora și tensiunea fiecărei opriri sau limitări. Aproape toate mărcile permit descărcarea unui fișier CSV din portal.
Capturi de ecran cu curba de producție retezată și cu tensiunea AC în aceleași ore.
Măsurători fără injecție — seara sau în zile acoperite.
Datele locului de consum — codul POD sau codul locului de consum de pe factură și numărul ATR-ului.
O estimare a energiei pierdute. Diferența dintre prognoza orară pentru sistemul tău și producția reală în orele cu limitare transformă „mi se oprește invertorul” într-un număr de kWh. În Volcast, cu producția reală introdusă sau sincronizată din Home Assistant, vezi orele în care curba s-a desprins de prognoză; ia cifra ca ordin de mărime, pentru că și prognoza are o marjă de eroare.

Trimite sesizarea în scris, cere explicit o măsurare a calității tensiunii la punctul tău de delimitare și păstrează numărul de înregistrare. Dacă răspunsul nu vine în termenul legal sau nu rezolvă nimic, următorul pas e o plângere la ANRE. Detaliile, inclusiv ce să scrii, sunt în cum reclami o tensiune peste 253 V. Sesizările depuse de mai mulți vecini de pe aceeași plecare au, de regulă, mai multă greutate decât una singură.

Pe de altă parte, unele lucruri nu țin de operator și cer un electrician autorizat ANRE sau service-ul instalatorului: un string pe zero, o alarmă de rezistență de izolație scăzută (des întâlnită după ploaie, când intră apă într-un conector), conectori decolorați sau miros de ars, erori care apar și când tensiunea rețelei e normală, alarme ale bateriei.

Și dacă firma care ți-a montat sistemul nu mai răspunde? Verifică starea ei în registrul comerțului (ONRC). Garanțiile invertorului și ale panourilor sunt, în general, ale producătorilor și sunt legate de numărul de serie, deci poți apela direct producătorul sau distribuitorul lui oficial din România. La multe mărci, instalația ta din aplicația cloud stă în contul instalatorului; producătorul o poate transfera pe contul tău sau al unei noi firme de service.

Ce faci, în ordine

Separă kW de kWh și compară doar zile comparabile, din același sezon.
Verifică monitorizarea — un zero în aplicație poate fi un logger deconectat.
Citește tensiunea AC la prânz, seara și în weekend; caută alarmele de supratensiune în jurnal.
Compară limita de injecție din invertor cu ATR-ul și fă testul cu un consumator mare în timpul platoului.
Uită-te pe fiecare string — tensiune și curent pe PV1, PV2 și celelalte intrări.
La baterie, întreabă întâi unde s-a dus energia, apoi uită-te la limitele și modul de lucru din setări.
Strânge dovezile și scrie operatorului când problema e tensiunea; cheamă un electrician când problema e pe partea de curent continuu sau persistă cu tensiune normală.